Există „hackeri” care atacă ţinte aleatoare, oriunde şi oricând au ocazia. De exemplu, atacurile tot mai frecvente asupra Yahoo şi Hotmail au blocat motoarele de căutare şi conturile de mail respective pentru câteva zile, aducând prejudicii de milioane de dolari. Aceste atacuri (care reprezintă o încălcare destul de gravă a „Codul de legi al hackerilor”) au de obicei în spate persoane care „au fost curioşi numai să vadă ce se întâmplă” sau „au dorit să se distreze”. Aceşti atacatori virtuali nu sunt hackeri adevăraţi, pentru că nu-şi scriu singuri nuke - urile (programele pentru bombardare - nucleare) pe care le folosesc, procurându-şi-le de pe Internet sau din alte surse. Aceşti hackeri amatori sunt singurii care ajung în faţa justiţiei. Motivul este simplu. Acei hackeri adevăraţi care îşi pot scrie singuri nuke - urile, sunt, de obicei destul de inteligenţi pentru a face anumite sisteme care să inducă în eroare pe toţi aceea care ar încerca să determine sursa atacului.
Într-o prelegere la Universitatea din Amsterdam, Wynsen Faber, de la Faber organisatievernieuwing (birou de consultanţă care evaluează activitatea unor servicii poliţieneşti din Olanda) a afirmat că infracţiunile informatice sunt printre cele mai uşor de urmărit penal. Gradul de complexitate al urmăririi penale a unei infracţiuni informatice nu se ridică nici pe departe la gradul de complexitate al unei investigaţii în ce priveşte clasicul omor. El a afirmat că tot ce trebuie pentru asta sunt nişte informaticieni buni în cadrul poliţiei şi cooperare poliţienească internaţională în caz că s-a acţionat din alte ţări. Se consultă logurile, se trasează IP-ul, se iau datele personale de la provider, este arestat suspectul şi pus să dea declaraţie că în ziua… la ora… a spart un anume calculator sau a pus un troian pe un sit de phishing.
Dacă mulţi infractori informatici nu sunt prinşi este din cauză că Poliţia nu iroseşte banii contribuabililor pentru orice găinării. Conform lui Steve Gibson, costul unei investigaţii FBI asupra unei infracţiuni informatice se ridică la USD 200 000, ceea ce face FBI-ul să urmărească doar infracţiunile informatice foarte grave; dacă dauna este sub USD 5000 se consideră că nu s-a comis nicio infracţiune. În schimb, costurile procesului Ministerului Public olandez contra lui Holleeder (un infractor clasic) au fost estimate la cel puţin 70 de milioane de Euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu